Numele stilului a fost dat in 1920 de catre maestrul CHOJUN MIYAGI (nascut in 1888 la Naha, Okinawa), cel care este de altfel, fondatorul stilului.

Denumirea este data de ideograma GO,care reprezinta forma tare si ideograma JU, ce semnifica supletea. Imbinarea acestora face posibila existenta sinergica a fortei cu supletea, a asprimei cu blindetea.
Pe scurt: GO=forta  Ju=suplete  Ryu=scoala, stil

 Influente din alte stiluri:
1. Latura dura, de forta,a fost preluata din Okinawa, de la localnici, care practicau o forma de antrenament dura NAHA-TE.
2. Shaolin Kung Fu a dat stilului partea de suplete, indeosebi Stilul Cocorului Alb. In afara acestor doua curente majore, exista in stil elemente de PAKUA CHANG (derivata din Shaolin Quen) si TAI CHI CHUAN.
Au fost preluate deci tehnici chinezesti din provincia FUKIEN de catre locuitorii din Okinawa din nevoia de autoaparare (nu li se permitea sa poarte arme). Astfel exerseaza tehnici de spargeri, in ideea de a se apara cat mai eficient. O zicala des intilnita spune ca “artele martiale s-au nascut in China,au crescut in Okinawa si au ajuns la maturitate in Japonia.”
 
Particularitati Goju-Ryu:

1. Blocajele se executa scurt si in forta
2. Eficacitate mare in lupta pe spatii restrinse, deplasarile facandu-se cu un minim de energie.
3. Desi nu este un stil spectaculos, in karate-ul traditional nepracticindu-se lovituri de picior la nivel superior, exista pasaje din kata-bunkai care codifica tehnici foarte avansate si foarte elegante. Se foloseste predominant lovitura Kin-geri (in zona genitala), kansetsu geri (lovitura “de sus in jos” ce tinteste genunchiul) si mae geri (lovitura directa de picior,
spre inainte). Loviturile mentionate sunt foarte eficiente si extrem de greu de anticipat. Se foloseste o mare varietate lovituri ce au ca principala trasatura, faptul ca ele se aplica in zone “cheie” si foarte rar au ca tinta nivelul superior. Acesta este atacat doar cu bratele (pumn, cot, shuto,etc.).
4. Kata Goju-Ryu codifica tehnici de ju-jitsu (scapari din priza,imobilizari, procedee articulare,proiectari( peste umar,sold,cap), precum si tehnici de Judo sau Aiki-do.

Maestrii Goju-Ryu:

-Chojun MIYAGI (1888-1953) fondatorul stilului.
-Kanryo HIGAONA HIGASHIONNA (1840-1910), fondatorul NAHA-TE, profesorul lui Chojun MIYAGI
-Seko HIGA- primul urmas al lui MIYAGI
-Meitoku YAGI-formeaza scoala MEIBUKAN
-Seikichi TOGUCHI-fondeaza scoala GOJU-RYU SHOREI-KAN
-Eiichi MIYAZAMOTO-fondeaza JUNDOKAN
-Gogen YAMAGUCHI- fondeaza JAPAN KARATE-DO GOJU-KAY
-An’Ichi MIYAGI & Morio HiGAONNA- OKINAWA GOUJU-RYU

Intrucat maestrii au dorit ca tehnicile sa ramina neatinse de latura sportiva pentru a nu se indeparta de principiile care stau la baza stilului, GOJU-RYU a fost destul de putin promovat. Astfel stilul este relativ putin cunoscut publicului larg, desi pe plan international are filiere in peste 68 de tari.

Districtul  Fujian este considerat leagănul unui număr considerabil de stiluri de arte marţiale. În ceea ce priveşte Goju-Ryu, imaginea stilului a fost creeată de Kanryo Higaonna şi Chojun Miyagi şi conţine elemente de Pumnul Călugărului (Luohan Quan), Stilul Cocorului şi Stilul Tigrului(Hu Quan). Punctul de pornire este qinna, care se cristalizează sub o formă de ritual kata, unde fiecare mişcare are o aplicaţie clară - bunkai sau o formă avansată (oyo bunkai). Kata reprezintă o înşiruire de tehnici de autoapărare, dar în acelaşi timp, kata are şi o componentă energetică; de exemplu “înrădăcinarea”, generarea de energie, tensionarea şi relaxarea. Pe scurt, kata reprezintă tot ceea ce este necesar pentru a trece de la particular (autoapărare) la general (situaţii de luptă). 

 Originile Karate-ului din Okinawa şi a artelor marţiale chinezeşti, având drept simbol kata, se află într-o strânsă legătură cu medicina tradiţională chinezescă  şi cu tradiţiile spirituale şi filosofice.

 Exerciţiile cu partner (gyaku-te în Goju-Ryu) cu  qinna, sunt baza pentru kakie (‘kokie‘ în dialectul Fujian), care reprezintă unul dintre punctele forte ale Goju-Ryu-lui.Goju-Ryu este caracterizat de faptul că se acordă foarte multă atenţie luptei din apropiere. În kakie practicantul de karate învaţă şi devine conştinet de partea “go” cum ar fi “înrădăcinarea ” şi modul de a absorbi energie, folosind muchimi   şi expansiunea ki.  

Aceste aspecte sunt foarte bine evidenţiate în sanchin kata. Practicantul învaţă să se folosească de trageri şi împingeri pentru a-şi dezechilibra adversarul (kuzushi waza) pentru a optimiza distanţa de luptă. Odată acoperită zona aceasta, poate trece la nivelul la care studiază tehnici articulare pentru braţe şi picioare şi ulterior tehnici ce au drept ţintă punctele vitale (kyushu-jutsu).

După ce studiză acestă parte de bază, aplicaţiile din kata sunt integrate în kakie. Tehnicile de luptă care se învaţă în kakie, precum şi bunkai kumite, sunt cunoscute drept ‘gyaku-te‘ şi sunt împărţite în mai multe categorii: kansetsu waza (manipularea încheieturilor), nage waza (tehnici de aruncare, proiectare), shime waza (strangulări) and kyusho waza (manipularea punctelor vitale).  

 Antrenamentul Kakie este perfect integrat în curriculum-ul Goju-Ryu. De îndată ce practicantul dovedeşte ca a asimilat această parte, în ceea ce priveşte tehnicile şi abilităţile, de la antrenamentul  kakie se trece la o formă de antrenament mai liberă pentru că în final să se ajungă la jiyu kakie kumite and iri kumi, exerciţiu de luptă liberă şi forma competiţională a Goju-Ryu. Majoritatea tehnicilor ce alcătuiesc kakie şi bunkai pot fi regăsite şi vechile manuscrise chinezeşti despre artele marţiale ‘Bubishi’.În Goju-Ryu, cunoaşterea gyaku-te împreună cu kakie ( ca şi exerciţiu practic şi abilităţi de mişcare) şi  kata tradiţional reprezintă alpha şi  omega of Karate-do-ului. Influenţa karate-ului competiţional modern (WKF) precum şi goana după recunoştere şi reputaţie internaţionlă au dat naştere multor stiluri care au abandonat orientarea marţială şi spirituală originală. Drept consecinţă elmentele kihon, kata şi kumite din aceste stiluri sunt incoerente şi sunt orientate spre ceea ce “punctează” şi este permis în competiţii.

În ciuda faptului că multe tehnici s-au pierdut şi a golului spiritual din aceste stiluri moderne, foarte mulţi karate-ka se reorientează către tehnicile profunde de luptă din Fujian şi Okinawa.